Masina de codat Enigma

Conform definitiei din ”Webopedia - Online Computer Dictionary for Compute and Internet Terms and Definitions” masina Enigma este un dispozitiv de cifrat portabil utilizat pentru criptare ¸si decriptare mesaje secrete. Chiar daca din punct de vedere comercial ea a fost disponibila pe piata inca din 1920 important¸a ei a fost data de utilizarea ei de catre diverse guverne, in mod special de catre Germania nazista inainte ¸si ın timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Este de fapt o masina electro mecanica portabila care se bazeaza pe rotori montati pe cilindri pentru a cifra si descifra informatia.

Enigma insumeaza o intreaga familie, avand mai multe variante dezvoltate, initial aparand cele comerciale din care au derivat cele militare, mai sigure si imbunatatite.
Dintre toate dispozitivele criptografice create de-a lungul timpului masina Enigma a fost un echipament mai special din 2 puncte de vedere:
• criptografic
• istoric
Importanta din punct de vedere criptografic este data de faptul ca echipe de criptanalisti (matematicieni la origine) de toate nationalitatile, ın efort combinat, au incercat pe de-o parte perfectionarea masinii, pe de alta parte spargerea codurilor.
Printre cei care au participat la spargerea codurilor au facut parte ¸si polonezul
Rajewski ¸si britanicul Turing (inventatorul masinilor Turing).
Masina de codat a fost dezvoltata de Arthur Scherbius incepand cu anul 1919. Prima versiune, Enigma A, a fost comercializata in 1923, chiar de catre compania infiintata de catre creatorul ei. Marina germana a fost prima care a adoptat modelul comercial Enigma D in 1926, fiind preluata in 1929 de armata germana, care i-a adus imbunatatiri. Astfel a aparut varianta militara, denumita de germani Masina M.

A fost comercializata in Europa si in restul lumii la inceputul anilor 1920, fiind adaptata ulterior pentru utilizatorii militari si diplomatici.Aceasta masina a fost ridicata la rangul de vedeta cu putin inainte de cel de-al doilea razboi mondial, traindu-si momentele de glorie chiar in timpul razboiului.
Masina
Masina Enigma era o combinatie de parti mecanice ¸si electrice. Principalele ei componente erau, dupa cum urmeaza:
• Tastatura (Key board): o tastatura obisnuita similara cu cea pentru masinile de scris.
Figura 4: Tastatura

• Placa cu lampi (Lamp board): asemanatoare unei tastaturi cu lampi ın loc de taste. Pe lampi erau tiparite literele alfabetului ce deveneau visibile prin aprinderea lampii corespunzatoare.
• Placa cu comutatoare (Switch board): mufe (prize) cate una pentru fiecare litera, ce se conectau prin fire ın 6 perechi.
Aceasta componenta fusese adaugata de germani pentru a creste securitatea masinii.
• Trei roti (Rotating drums): se mai numeau rotoare (roti deta¸sabile) fiecare dintre ele avand cate un set de 26 de contacte, cate unul pentru fiecare litera a alfabetului.
Figura 5: Set rotor (1)

Figura 6: Set rotor (2)

• Roata reflectoare (Reflecting drum): roata fixa identica cu celelalte 3, avand un set de 26 de contacte grupate ın perechi.
• Cabluri (Wiring): asigurau conexiunile ıntre taste ¸si lampi precum¸si ıntre lampi ¸si primul rotor, ıntre primul rotor ¸si al doilea, al doilea ¸si al treilea, al treilea si roata reflectoare.
• Baterie (Battery): pentru alimentarea circuitelor electrice.

Principiul de functionare Prin apasarea tastei ”A” curentul era trecut prin setul de rotoare pana la reflector de unde se ”intorcea” ınapoi aprinzandu-se becul ”G”. Litera ”A” se cripteaza diferit (”G” si ”C”) doar printr-o simpla rotire a primului rotor care face ca semnalul sa circule pe o ruta complet diferita .
Operarea masinii
In primul rand toti operatorii aveaua masini identice (pentru asigurarea inter-operabilitatii).
Initierea criptarii unui mesaj se facea in 2 pasi:
• Pasul 1: setarea masinii - operatie ce consta in fixarea ordinei si pozitiei fiecarui rotor precum ¸si alegerea celor 6 perechi de conectate prin placa cu comutatoare (switch board).
Toate aceste setari erau inscrise ın manuale de operare (code books), setari ce se schimbau de regula zilnic. Fiecare operator avea cate un exemplar. De fapt, aceste setari constituiau cheia criptosistemului Enigma.
• Pasul 2: scrierea propriu-zisa a mesajului - pentru criptarea mesajului operatorul apasa pe tasta corespunzatoare primei litere din textul necodat (sa zicem ”D”). In acest moment se aprindea o lampa (sa zicem ”U”) corespunzaoare codificarii. Repetand ¸si pentru celelalte litere, rezulta textul codat.
Unu din atributele extrem de important al masinii Enigma era ca cheile de cifrare ¸si cele de decifrare erau acelea¸si. Cu alte cuvinte daca la ”transmitere” ”D” se transforma ın ”U”, la ”destinatie ”U” se transforma ın ”D” (folosind bine-nteles acelea¸si setari ale masinii).

Codarea informatiilor
Codarea informatiilor incepe prin trecerea curentului electric printr-o serie de componente. Curentul este transmis presand o litera pe claviatura. Dupa ce traverseaza o retea complexa de fire, o lampa indica litera cifrata. Prima componenta este o serie de rotite adiacente, numite rotori, care contin fire electrice utilizate in codarea mesajului. Rotorii se invart, variind configuratia complexa a retelei de fiecare data cand o litera este tastata. Masina Enigma poate utiliza si o alta roata, numita reflector si o componenta, numita plugboard, care permit codificarea si mai complexa a mesajului. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, germanii au dezvoltat mai multe variante ale masinii, folosite in comunicarile radio si in cele telegrafice. Chiar si buletinele meteo sunt codate cu Enigma.Spaniolii, in timpul Razboiului Civil Spaniol, chiar si italienii, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, utilizeaza una dintre versiunile masinii, neschimbata, pentru comunicatiile militare. Aceasta imprudenta este in folosul britanicilor, care vor sparge mai usor acest cod, ceea ce va contribui la infrangerea flotei italiene de catre cea britanica la Matapan.

Descifrarea codului
Polonezii incep sa lucreze cu Enigma din 1928. In 1929, ei intercepteaza o masina Enigma trimisa de la Varsovia catre Berlin, care trebuia transportata cu o valiza diplomatica , dar o eroare de expeditie permite serviciilior poloneze sa examineze continutul. Chiar daca este vorba despre o versiune comerciala destul de primitiva, ea le confirma polonezilor ca germanii folosesc masiv masinile Enigma pentru a-si cifra mesajele. Codul a fost intr-adevar spart in 1933 de catre matematicienii polonezi Marian Rejewski, Jerzy Rozycki si Henryk Zygalski, cu ajutorul unor mijloace electromecanice, supranumite bombe. Marian Rejewski, un matematician polonez de numai 27 de ani, gaseste printr-o modalitate matematica cei doi parametri esentiali, o descoperire esentiala atat la nivel tehnic cat si strategic. Matematicianul descopera o redundanta in cifrarea mesajelor de catre operatorii militari. Se pare ca acestia foloseau un cuvant scurt pe care il dublau, noua secventa cifrata fiind plasata la inceputul mesajului. Descoperirea legaturii dintre cuvantul dublat si cheia mesajului, a revelat si legatura dintre corespondente, cum ar fi cea dintre miscarea rotorilor si cablajul intern al masinariei. Chiar daca cele trei litere originale sunt necunoscute, se stie ca numarul cablajelelor care pot transforma acele trei litere intr-o secventa particulara sunt limitate. Rejewski le numste lanturi. Spionii polonezi au reusit la un moment dat sa obtina un manual vechi de utilizare al masinii Enigma. Acesta oferea un exemplu de cifrare in clar, cheia si rezultatul odata cifrat. Dupa o studiere atenta, rezultatul era de 105 456 variante de lanturi posibile. Datorita echipei lui Marian Rejewski, s-au descoperit mai multe tehnici pentru a accelera calculele. Britanicii au dezvoltat acelasi gen de tehnica, bazata pe o grila, tehnica care avusese rezultate pozitive folosita pe Enigma comerciala, insa fara a inregistra vreun succes in ceea ce o priveste pe cea militara. Chiar si cu aceste descoperiri, matematicienii polonezi nu facusera avansuri importante in spargerea acestor coduri, ceea ce a dus la realizarea "bombei criptografice", un adevarat calculator electromecanic, realizat in 1933. Desi ocupa un spatiu enorm, castigurile erau enorme: masinaria reusea sa obtina o cheie in doua ore. In timpul razboiului, germanii reusesc cumva sa isi dea seama de schimbarile ce trebuiau operate, pentru a zadarnici eforturile aliatilor de a le sparge codurile, prin urmare au imbunatatit Enigma, introducand doi rotori suplimentari si intrerupand procedura de repetitie a codurilor de la inceputul mesajelor. Din acest moment, polonezii isi impartasesc rezultatele britanicilor si francezilor, deveniti aliati, efortul de spargere a codurilor devenind unul comun. Inainte de cel de-al doilea razboi mondial a fost considerata ca find sigura, insa criptologii britanici (continuand munca omologilor lor polonezi) au fost capabili sa descifreze mesajele protejate ale acestor masinarii. Informatiile obtinute datorita acestei surse le-au oferit un real avantaj strategic asupra inamicilor. S-a estimat ca razboiul din Europa s-a terminat cu cel putin un an mai devreme datorita descifrarii mesajelor nemtesti.
Criptografia reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informaţiei precum şi cu autentificarea şi restricţionarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât şi metode de criptare cuantica. Termenul criptografie este compus din cuvintele de origine greacă κρυπτός kryptós (ascuns) şi γράφειν gráfein (a scrie).
Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o ştiinţă de foarte puţin timp. Aceasta cuprinde atât criptografia - scrierea secretizată - cât şi criptanaliza. De asemenea, criptologia reprezintă nu numai o artă veche, ci şi o ştiinţa nouă: veche pentru că Iulius Cezar a utilizat-o deja, dar nouă pentru că a devenit o temă de cercetare academico-ştiinţfică abia începând cu anii '70. Această disciplină este legată de multe altele, de exemplu de teoria numerelor, algebră, teoria complexitatii, informatica.
Bibliografie
http://www.stereciu.ro

http://ro.wikipedia.org
http://www.math.duke.edu/_wlp/65s.html.

“Ziaristii sunt tributari obiceiurilor noastre balcanice”

Presedintele Traian Basescu a acuzat jurnalistii ca sunt tonomate cu euro, care vorbesc la comanda. Presedintele a sustinut ca dictatura tonomatelor este inadmisibila intr-o democratie. Mai mult, Basescu a spus ca mogulii de presa vor sa preia controlul asupra institutiilor statului si ca il ataca prin intermediul jurnalistilor-tonomat.

Functionar public: In ultimul timp s-a cam uitat ca menirea jurnalistilor este de a informa populatia despre ceea ce se intampla in tara noastra, ziarele devenind un loc unde te poti razboi cu adversarii politici. In general, ziaristii sunt niste persoane fara constiinta care, probabil, si-ar publica si viata personala. Sunt si ziaristi care isi fac treaba, dar foarte putini, iar pana la urma si ei sunt facuti sa taca, “se dau pe brazda cu ceilalti”.

Inginer: Jurnalistii ai si ei un rol destul de important in media romaneasca, pacat ca unii dintre ei sunt “tributari obiceiurilor noastre balcanice”. In mod cert, jurnalistii trebuie sa ia atitudine in ceea ce priveste “imaginea” din politica romaneasca. Acestea trebuie sa fie sanctionate intr-un fel. In acest mod, legislatia romaneasca trebuie sa sufere modificari majore. Jurnalistii ar trebui sa fie impartiali intr-o oarecare masura.

Consilier juridic: Nu stiu daca pot sa spun ca am o parere buna sa rea. Ideea e ca sunt si jurnalisti dedicati profesiei, jurnalisti care reusesc sa capteze nu doar atentia publicului, dar si sa ofere o buna informate a acestuia, insa sunt si unii care nu prea au ce cauta in media romaneasca, drep dovada “scandalurile” pe care acestia le provoaca fara a avea macar un dram de adevar.

“Studentul, ca si curentul, alege calea cea mai usoara, adica de rezistenta minima”

Interviu cu decanul Facultatii de Automatica si Calculatoare, prof. univ.dr. ing. Dan Galea

Facultatea de Automatica si Calculatoare este singura din cadrul Universitatii Tehnice "Gh. Asachi" Iasi care pastreaza testul de admitere.


Reporter: Domnule decan, Faculatea de Automatica si Calculatoare inca mai pastraza testul de admitere. Este aceasta o metoda eficienta?

Dan Galea: Da. In opinia noastra, da, de aceea l-am pastrat. In primul rand pentru ca testul de admitere reprezinta un prim criteriu de selectie a unor viitori studenti care detin cunostintele necesare acumularii materiei din cei patru ani de studiu din facultatea noastra. Chiar simplul fapt ca exista testul de admiere ii determina pe studenti sa efectueze o analiza introspective, dar, binenteles, ei sunt cei care hotarasc sa se prezinte, sau nu, la testul de admitere. Fata de alte facultati la care abandonul este, din primul an, foarte mare, la noi abandonul se situeaza in limite normale, motiv pentru care am mentinut testul de admitere. Va pot spune ca ei nu stiau ca eu sunt profesor la Facultatea de Automatica si Calculatoare, dar am asistat la o discutie intre ei in timp ce se hotarau sa se prezinte, sau nu, la admiterea la facultatea noastra. Astfel, am auzit aprecierea, dupa cum vorbesc studentii: mai, aici e treaba serioasa, vezi, au test. Deci, chiar studentii insisi apreciaza acest lucru.

Reporte: Are si o parte negativa aceasta metoda?

Dan Galea: Aparent negativa. Testul de admitere ii determina pe unii studenti buni sa aleaga alte facultati care nu dau test. In felul acesta, piedem studenti valorosi. Daca toate facultatle ar avea test de admitere, atunci n-ar mai exista aspectul acesta.

Reporter: Credeti ca aveti un avantaj fata de facultatile care nu dau test de admitere?

Dan Galea: Avantaj pentru noi, pentru desfasurarea procesului didactic in anii de facultate, dar in privinta admiterii nu prea mai exista avantaje. Mi s-a mai pus intrebarea asta si, mai mai mult sau mai putin in gluma, mai mult sau mai putin in serios, citam un professor de-al nostru, care, atunci cand eram eu student spunea: studentul, ca si curentul, alege calea cea mai usoara, adica de rezistenta minima. Si, este clar ca nu e comod sa vii sa dai test, mai ales in conditiile alea. In luna iunie este foarte cald, sa stai trei ore si sa dai test….Clar, sunt studenti care prefera sa mearga la facultatile la care nu se cere acest lucru. De aceea, consider un dezavantaj desfasurarea procesului de admitere, dar este un avantaj in privinta calitatii studentilor pe care ii selectam in acest fel.

Reporter: Ce trebuie sa aduca studentii dumneavoastra si ce primesc in schimb?

Dan Galea: Studentul nu trebuie sa aduca decat dorinta lui de a invata. Avem sistemul de burse, la fel ca si la celelalte facultati: burse de studii, burse de merit, burse sociale. Un student care este preocupat de a invata are mijloace de existenta asigurate: camin, locuri in camin…si nu numai. Multe firme, atat din tara, cat si din strainatate, vin si recruteaza studenti de la facultatea noastra. O parte dintre ei devin angajati inca din timpul studentiei. Acesta este si un argument pe care-l prezentam in oferta educationala, le spunem studentilor, da-ti testul de admitere, e mai greu, dar daca invatati serios aveti satisfactii materiale si profesionale asigurate. Firmele mari din domeniul IT ii selecteaza pe studentii nostril inca din anii terminali, oferindu-le stagii de practica, teme pentru proiectele de diploma. In felul acesta ei au posibilitatea sa recruteze viitori angajati din randul studentilor nostri.

Reporter: Ce considerati ca trebuie sa cunoasca un absolvent de liceu, care vrea sa urmeze cursurile Faculatii de Automatica si Calculatoare?

Dan Galea: Trebuie sa stie matematica, fizica, informatica. Testul nu se da la toate, ci studentii pot allege: matematica 1, matematica 2, matematica-fizica, informatica. Se pune accentul pe matematica, bazele matematicii, iar pentru a fi admis trebuie sa treaca testul referitor la matematica, fizica sau informatica. Toate subiectele sunt comunicate pe site-ul nostru si, citind subiectele, ei isi pot completa cunostintele si se pot prezenta la admitere.

Reporter: Care sunt sansele profesionale ale studentului?
Dan Galea: Sansele profesionale ale studentului sunt foarte mari. Locurile de munca sunt foarte bine platite, nu numai in tara, dar si in strainatate. Pot continua studiile prin burse in universitatile europene, S.U.A si Canada. Dupa cum arata statistica pe care o tinem, foarte multi dintre absolventii nostril lucreaza la firme de prestigiu, la Microsoft, in SUA, Canada, Europa de Vest. Astfel, avem privilegiu de a gazdui la Iasi firme mari din domeniul IT, firme care au nevoie de cat mai multi absolventi de-ai nostri.

Reporter: Ce trebuie sa mai stie, ce mesaj aveti pentru un absolvent de liceu, pentru a opta pentru Faculatea de Automatica si Calculatoare?

Dan Galea: Sa invete serios, sa se pregateasca , pentru ca Facultatea de Automatica si Calculatoare beneficiaza atat de dotari in laboratoare, lucrari in biblioteca, cat si de cadre didactice cu experienta, care pot contribui la formarea profesionala a viitorului specialist in domeniul IT. Rolul cel mai important il are fiecare student in parte, normal, prin seriozitate, prin modul cum intelege sa beneficieze de toate aceste conditii pentru atingerea obiectivului pe care si-l propune, dorind sa intre in facultatea noastra.

Asterix si Obelix la Jocurile Olimpice

Asterix si Obelix la Jocurile Olimpice" de Thomas Langmann si Frédéric Forestier, cu Alain Delon in rolul lui Iulius Cezar este un film francez. Premiera modiala a filmului a avut loc, in Franta. In "Asterix si Obelix la Jocurile Olimpice", Alain Delon il va interpretat pe Iulius Cezar, iar actorul belgian Benoit Poelvoorde, pe Brutus. Din distributie mai fac parte Stephane Rousseau, Vanessa Hesller, Santiago Segura, Jose Garcia, Nathan Jones si Franck Dubosc, precum si peste 150 de figuranti. Noul film din seria Asterix si Obelix (Asterix la Jocurile Olimpice) si-a fixat actiunea in Grecia Antica. Asterix, interpretat de Clovis Cornillac, Obelix (Gérard Depardieu) si credinciosul Dogmatix calatoresc in Grecia pentru a veni in ajutorul prietenului lor, Alafolix, bolnav de chinurile dragostei.
Aflati la vanatoare, Asterix si Obelix afla de la un soldat roman ca se vor tine Jocurile Olimpice. Soldatul cu pricina se antrena, astfel ca cei doi prieteni pot sa ii demonstreze, ajutati de cunoscuta lor potiune magica, ca sunt pregatiti pentru a participa ei insisi la acele jocuri. Asa ca decizia este luata: Asterix si Obelix se vor duce sa participe la Jocuri.Suspansul comediei ia nastere atunci cand cei doi descopera ca potiunea lor magica este interzisa de regulamentul Jocurilor Olimpice (evidenta referire la chestiunea dopajului in lumea reala), astfel ca se vad nevoiti sa incerce sa invinga doar prin forta proprie.
Filmul se doreste a fi o comedie clasica, asa cum ne-a obisnuit genul pana acum. Avem parte de la gafe si gesturi comice pana la situatii pline de umor.
Alafolix, interpretat de Stephane Rousseau, este indragostit lulea de printesa Irina, careia ii da viata Vanessa Hesller, la mana careia ravneste si Brutus (Benoit Poelvoorde). Pentru ca in dragoste si razboi este permis orice, Brutus intentioneaza sa joace murdar, astfel ca i-a angajat pe Doctormabus - "magicianul mistic" si pe Scapus - "inventatorul nebun" pentru a creste performantele echipei romanilor la Jocurile Olimpice, deoarece invingatorul castiga si mana printesei Irina.In paralel, galii aud ca romanii planuiesc sa-l trimita pe legionarul Gluteus Maximus sa reprezinte Roma la Jocurile Olimpice, si isi trimit propriii campioni, Asterix si Obelix, la marele eveniment sportiv. Oficialii greci au interzis Potiunea Magica ca fiind un stimulant artificial, astfel ca galii sunt acum pe cont propriu.
Povestea seriei "Asterix si Obelix" pleaca de la un vis de copilarie. Mare fan al albumelor lui Goscinny si Uderzo, Thomas Langmann visa de multa vreme sa aduca aventurile lui Asterix, micutul gal, pe ecran.
Asterix la Jocurile Olimpice" marcheaza si debutul in cinematografie al unor sportivi de top sau al unor vedete foarte iubite de public: David Beckham, fostul pilot de Formula 1 - Michael Schumacher, Zinedine Zidane, top-modelul Adriana Karembeu, Jamel Debbouze, Amelie Mauresmo si Tony Parker. Alain Delon va da viata unuia dintre cele mai amuzante personaje: Caesar.
Costumele utilizate in film au fost realizate la Paris si la Maroc. Pentru constructia armelor, sabiilor, platoselor si coifurilor a fost creat un atelier special la Alicante. Coafurile au necesitat, pe langa 300 de peruci, numeroase cozi, mustati si barbi, realizate din par natural in ateliere speciale din Franta, Belgia si Anglia.

Notite de la fumatori

Notite de la fumatori

Incepi cu un fum, apoi doua, apoi trei. Incepi de tanar, chiar foarte tanar. Continui cu o tigara, doua, asta la un chef cu prietenii, sau in pauza de la scoala. Incepe sa-ti placa, mai ales atunci cand stai la o terasa si bei un pepsi. Mai fumezi si maine, dar si poimaine. Cunosti multe cazuri, esti constient ca fumatul provoaca independenta. Incerci sa te convingi, atat pe tine cat si pe ceilalti din jur ca nu vei ajunge un fumator, doar nu fumezi decat doua trei tigari, la petreceri cu prietenii, in disco sau cand mergi la o terasa. Cam asa incepem aproape toti, daca nu toti. De la o tigara, doua, la petreceri, ajungem sa pufaim pe la coltul blocului. Cu ochii cat cepele, sa nu ne vada mama sau vecinii, fumam repede tigara, mestecam o guma orbit si plecam mai departe. Cate una pe ascuns, cate una in loc sigur, asa se mareste numarul tigarilor fumate.
Eram adoslescenti, ne simteam bine. Nu ne pasa ca ramanem fara bani, sa ne distrugem sanatatea. Cum sa stai la o terasa, sa bei cola si sa n-ai ca garniture o tigara? N-are gust, dom’le, daca n-are…
Am inceput sa cautam scuze, ba ca-i stress la scoala, ba ca esti stresat cu bacu’, ba ca nu mai resuseti sa inveti pentru toate examenele, ba o restanta, ba una, ba alta. Anii au trecut si, printre scuze, am ajuns sa nun e mai putem lasa de fumat. Nu stii daca fumezi din reflex, din obisnuinta sau din necessitate. Speri ca intr-o zi sa renunti, dar nu faci nimic pentru asta. Ti-ai baut tu cafeau fara sa fumezi, dar cand ai ajuns langa prieteni si-i vezi ce frumos “trag” din tigara, iar zici: “hai sa fumez si eu una, dar atat”.
Unii zic ca fumatul tine de educatie, dar, bineteles, numai fumatorii stiu cum stau treburile. Cred ca aproape toti am patit “sa punem bine” in casa niste tigari, ca atat ne mai trebuie , sa le gasesca mama. Dar, in cele din urma ne alegem cu o mama de bataie de zici ca nu mai pui tigara in gura cate ai sa traiesti, pe deasupra nici nu mai vezi bani o perioada buna de timp. Nici un parinte nu spune “ia, mama/tata si fumeaza”, face bine, de asta ma enerveaza cei care considera ca fumatul tine de educatie. Daca sunt unii parinti care accepta, asta nu inseamna ca le si place. Nu zice nimeni ca fumatul face bine, ca te ajuta cu ceva, nu. Nici mama, nici fratele, nici matusa, nici prietenu. Asta depinde doar de noi.
Suntem constienti de pericolele fumatului, ne facem cruce cand vedem fotografii cu plamani innegriti si gauriti de fumul de tigara, ne trece un fior cand privim fete imbatranite, prea devreme, de nicotină . Dar, dupa aia ne aprindem din nou tigară, pentru ca e putin probabil sa ni se intample asa ceva noua. „Fumatul dauneaza grav sanatatii,” „Fumatul poate sa ucida”, „Fumatul provoaca cancer”, „Fumatul dauneaza calitatii spermei’, cam asa suna unele mesaje de pe pachetele de tigari. S-au marit si preturile de cateva ori in ultimul timp, dar nu cred ca asta a ajutat la o scadere a numarului de fumatori.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) apreciaza ca anual se produc aproximativ 4 milioane de decese la nivel global datorate fumatului, iar pana in anul 2020 se estimeaza ca numarul acestora va creste la 8,4 milioane, in timp ce 70% din aceste decese vor aparea in tarile in curs de dezvoltare.
Doctorul sau farmacistul dumneavoastra va poate ajuta sa va lasati de fumat.

Controlorul sau calatorul va poate ajuta sa va lasati de calatorit

Controlorul sau calatorul va poate ajuta sa va lasati de calatorit

Daca e mai putin aglomerat e posibil ai parte de un spectacol de dimineata. De cele mai multe ori calatoria cu mijloacele de transport iti da dureri de cap. Frane ametitoare, accelerari bruste, tot ce se poate pentru a fi aruncat dintr-o parte in alta a autobuzului, asta daca nu e aglomerat, atfel mai si risti sa cobori cu pantofi cu picatele, sau sa fii pe post de stalp. In plus, mai apar si controlorii. Daca nu stau ca hotii la panda in "fundul' microbuzului/autobuzului, e foarte posibil sa apara de undeva. Daca au in dotare insigne de controlori, cica, vor si ei sa-si faca treaba ca la carte. Apare serios langa umarul tau, cu o moaca de jilava si mormaie acolo ceva, ceva ce tu tre’ sa intelegi ca-ti ia biletul la control. Ca e unul, ca sunt doi, sau in gasca isi fac de cap asa cum stiu ei mai bine. Nu le poti cee prea multe, cel putin asa cred. Nu am verificat conditiile de angajare, dar nici nu cred ca ar fi prea multe…de fapt nu prea cred ca sunt, sau nici ei nu stiu. Nu poti sa-i faci inculti, mizerabili, porci…oricum ar fi, asa sunt ei. Totusi, nu-si permite oricine sa poarte o insigna de controlor, normal. Totusi, cheful de a spune cu lejeritate ca sunt departe de a cunoaste bunele maniere nu-mi piere nicidecum. Pardon, nu departe, chiar foarte departe.
Nu am facut cunostinta cu ei niciodata, e drept, dar am ramas cu destule imagini “frumoase” despre controlori astfel incat sa –mi aduc aminte ori de cate ori ajung in statie si n-am bilet. Poate nu e de ras, puteai fi chiar tu. Am riscat de multe ori, mergeam fara bilet, dar , recunosc, numai cand era aglomerat. Uneori ziceam fie ce-o fi, alteori nu reuseam sa-mi cumpar bilet si pana la urma asa credeam ca trebuie. Dar, era cat pe ce sa o patesc si eu, cand intr-o zi frumoasa ma saturasem de mers pe jos, iar pana la destinatie mai aveam doar o statie. Stateam cu biletul in mana, parca ma durea sufletul sa mai compostez , doar era vorba de o statie. Mi-a smuls “mandra” biletul din mana si l-a compostat. Nici nu am pus bine mana pe el ca ma si “trezesc” langa mine cu domnu’ sef. Daca am auzit ceva de “biletul la control” nu-mi aduc minte, dar a fost de ajuns sa ridic privirea spre domnu’ si sa-i vad insigna. Am scapat, normal, dar mi-a fost mila de o biata fata care nu avea bilet. Oricum, ca esti sau nu vinovat nu ai cum sa scapi de comedia unei astfel de calatorii, care este legata doar de logica sefilor. Nu ai avut timp sa-ti iei bilet, n-ai apucat sa-l compostezi, sau nu a fost compostat cum trebuie, ori a fost compostat de doua ori pentru ca nu se vede bine ora si data? ei de ce n-ar fi obligati sa greseasca? Planul lor este simplu. Doar un calcul „misto”, unul simplu, care tinteste fix spre buzunarul calatorului.
Modul in care se face transportul nu este unul prea placut. Sunt atatia indivizi lipsiti de moralitatea care imping cu coatele pentru a-si face loc in aglomeratie, de parca n-ar fi de ajuns plimbarile dintr-o parte in alta a autobuzului in urma franelor bruste. Si, pana la urma te mai alegi si cu o amenda. Asa ca e mai bine cu „pejoul”. Ajungi mai tarziu, dar sigur.

SISTEME DE TELEVIZIUNE DIGITALĂ

SISTEME DE TELEVIZIUNE DIGITALĂ

Pătrunderea televiziunii în cele mai diverse domenii de activitate (radiodifuziune, economie, industrie, medicină, etc.) a dus la crearea unei game foarte largi de aparate şi dispozitive de televiziune. Pentru a reduce cheltuielile de elaborare şi dezvoltare a sistemelor de televiziune, s-a impus ideea unificării (standardizării) elementelor structurale, a parametrilor de performanţă şi chiar a unor principii de prelucrare a semnalelor purtătoare de informaţii video şi audio.
Din punct de vedere al captării, prelucrării, transmisiei şi reproducerii imaginilor sistemele de televiziune actuale pot fi împărţite în trei categorii:
1.sisteme de televiziune analogică;
2. sisteme de televiziune analog-digitală;
3. sisteme de televiziune digitală.
În sistemele de televiziune analogică, traductorii de emisie generează un semnal electric (semnal video sau semnal de imagine) ale cărui valori variază în mod continuu între două limite determinate de luminanţa minimă şi luminanţa maximă a imaginii obiectului captat. Din acest semnal prelucrat şi transmis pe canalul de televiziune se formează la recepţie, cu ajutorul traductoarelor semnal-imagine TV, imaginea de televiziune a obiectului.
În sistemele de televiziune analog-digitală sunt prezente ambele semnale: analogic şi digital. De exemplu, semnalul analogic de la ieşirea traductorului de emisie este trecut în formă digitală prin intermediul conversiei analog-digitale în scopul prelucrării, conservării şi transmisiei prin canale de comunicaţie de bandă foarte mare, pentru ca apoi să fie convertit în formă analogică prin intermediul procesului de conversie digital-analogice, pentru a fi transmis prin staţiile actuale către receptoarele de televiziune în care semnalul poate suferi, din nou, prelucrări analog – digital - analog.
În sistemele de televiziune digitală, transformarea directă a imaginilor în semnale digitale (succesiune de semnale zero şi unu) şi transformare inversă a semnalelor digitale în imagini au loc chiar la nivelul traductoarelor lumină semnal (la emisie) şi semnal-lumină (la recepţie), în timp ce vehicularea informaţiei între cele două traductoare se realizează tot sub formă digitală. În domeniul receptoarelor de televiziune se constată o tendinţă de introducere a schemelor integrate de mare capacitate, a unor noi tipuri de
cinescoape cu calităţi mult îmbunătăţite în scopul îmbunătăţirii calităţii imaginii. Introducerea în receptorul de televiziune a prelucrării şi corecţiei digitale a semnalelor, îmbunătăţeşte calitatea imaginii prin eliminarea unor distorsiuni inerente prelucrării analogice din receptoarele TV analogice. Receptoarele TV moderne conţin memorii de cadre, corectoare digitale de zgomot, memorii pentru conservarea informaţiilor transmise prin teletext.

Trecerea de la „televiziunea tradiţională” la televiziunea digitală

Există tentaţia de a crede că televiziunea digitală reprezintă ceva foarte ştiinţific şi foarte complicat. Dacă privim rezultatul final, - imaginea de televiziune -, găsim ceva foarte familiar, un deziderat pe care specialiştii în televiziune l-au urmărit încă de la început, - o experienţă în permanentă evoluţie, semnale video şi audio de calitate -, care poartă informaţia către publicul spectator, operator sau oricare alt beneficiar. Singura noutate pe care o implică televiziunea digitală constă din modul în care mesajul ajunge, printr-o suită de procesări, dintr-o parte în cealaltă . Ne punem întrebarea firească a oricărui beneficiar: Este important cum circulă mesajul ? Probabil că pentru operator, artist şi pentru telespectator drumul pe care îl parcurge semnalul nu prezintă nici un interes. Beneficiarii imaginii TV pot profita de performanţele superioare ale televiziunii digitale fără a cunoaşte amănuntele, aceia dintre noi care sunt implicaţi în componenta tehnică a televiziunii sunt, însă, interesaţi. În final, cu toţii beneficiem de progresele semnificative pe care le-a înregistrat ştiinţa televiziunii în ultimii 70 şi ceva de ani, îşi, în particular, de progresele pe care le-a adus televiziunea digitală în ultimii 30 şi ceva de ani. Semnalele video şi audio digitale şi semnalele purtătoare de date auxiliare formează împreună semnalul de televiziune digital. În televiziunea analogică, semnalele audio şi video pot parcurge căi complet separate de la sursă până la receptorul TV. În televiziunea digitală, semnalele sub formă digitală pot fi organizate cu mult mai multă libertate, semnalele video, audio şi celelalte categorii de semnale alcătuind împreună un flux de date. Pentru a obţine ceea ce dorim este suficient să ştim cum sunt organizate aceste date în televiziunea digitală. Se poate afirma că elementele „televiziunii tradiţionale” sunt elemente analogice, este important să nu uităm că în „noua televiziune digitală şi în televiziunea de înaltă definiţie” se urmăreşte aceleaşi obiectiv tradiţional, imagine TV de calitate. Televiziunea digitală se sprijină pe cea analogică şi cunoştinţele noastre despre televiziunea digitală derivă din ceea ce ştim deja despre televiziunea analogică. Lumina care pătrunde prin lentile în camera de televiziune şi sunetul captat prin microfon sunt, încă, analogice. Lumina emisă de ecran şi sunetul care ajung la beneficiar constituie, încă, fenomene analogice.
Este cunoscut din studiul televiziunii tradiţionale că, semnalul video analogic constituie o „eşantionare” a luminanţei energetice ce caracterizează obiectele imaginii. Valorile de luminozitate sunt date de un anumit voltaj, iar unele informaţii suplimentare determină culoarea eşantioanelor. Eşantioanele sunt sincronizate de sistemul de transmisie, astfel încât să reproducă imaginea originală pe ecranele receptoarelor TV. Semnalul video analogic călătoreşte ca un flux „serial” de valori de tensiune care conţine toate „datele” necesare generării imaginii în cazul în care receptorul ştie ce să facă cu informaţia. S-ar putea concluziona că simpla înlocuire a câtorva termeni şi adoptarea unor modificări care să ne permită să profităm de ceea ce am învăţat despre „televiziunea tradiţională” ne conduc la ideea că semnalul video digital nu este foarte diferit de cel analogic.
Devine inevitabilă întrebarea, dacă se porneşte de la lumina analogică şi se sfârşeşte tot cu lumina analogică, de ce să mai utilizăm semnalul video digital ?
În multe cazuri, senzorul camerei de televiziune produce încă semnale video analogice, apoi se trece aproape imediat la conversia tensiunii analogice variabile, care reprezintă valoarea instantanee a semnalului video, în semnal digital, care poate fi manipulat în principiu fără a se înregistra vreo degradare. În alte cazuri, grafica generată pe calculator, semnalul video se emite în format digital şi, cu ajutorul noilor sisteme de televiziune digitale, ajunge pe ecrane fără a mai fi convertit în semnal analogic. În prezent, chiar dacă se mai transmit sau se recepţionează semnale de televiziune în sistem analogic NTSC, PAL sau SECAM, se utilizează deja transmisii digitale, pentru ca la receptoarele TV să ajungă semnale de televiziune de o calitate mai bună. Televiziunea digitală, prin imaginea finală redată pe ecrane, face parte din viaţa cotidiană. Unii dintre noi vor contribui la îmbunătăţirea caracteristicilor ei, iar alţii o vor utiliza şi se vor bucura de avantajele pe care le oferă, fără a fi nevoiţi să-i cunoască detaliile. Semnalele digitale au fost integrate în televiziune cu mulţi ani în urmă, fiind la început ascunse în componente ca generatoarele de caractere şi de semnal de testare, pentru ca mai apoi să se regăsească în întregul sistem de televiziune. Semnalul video digital se poate spune că reprezintă o simplă extensie a semnalului video analogic. Semnalele video analogice şi digitale prezintă numeroase limitări similare, iar multe dintre problemele care pot să apară în sfera digitală nu sunt decât rezultatul unui semnal video analogic incorect generat la sursă. Din această cauză, au fost adoptate norme de referinţă pentru proiectarea şi exploatarea atât a dispozitivelor video analogice, cât şi a celor digitale.
Primele semnale video digitale au fost o descriere a semnalelor video analogice compozite NTSC sau PAL. Au existat norme în care erau stabilite limitele funcţionale şi se specificau datele numerice menite să descrie fiecare nivel de tensiune video sau audio, precum şi modalităţile de generare şi recuperare a fiecărui număr. Datorită vitezei mari de procesare a datelor, datele video digitale erau, de obicei, manipulate în interiorul instalaţiilor, pe un bus pe 8 sau 10 biţi, iar primele standarde privind televiziunea digitală cuprindeau şi descrierea unui conector extern cu mai multe conductoare. Standardele cuprindeau, de asemenea, şi descrierea anumitor date auxiliare şi de organizare, menite să permită sincronizarea receptorului şi să facă posibile unele servicii suplimentare, cum erau semnalele audio incorporate. Ulterior, pe măsură ce vitezele de procesare au crescut, a fost concepută o interfaţă serială compozită standard, cu un singur conductor.
În forma sa de bază, semnalul video digital este o reprezentare numerică a unei tensiuni analogice, numerele fiind generate suficient de rapid pentru a face faţă semnalelor video variabile şi datelor auxiliare necesare.

Martisorul, sarbatoarea primaverii

Martisorul, sarbatoarea primaverii


Prima luna a primaverii este una a invierii naturii, a intoarcerii la viata, cand romanii celebreaza atat ziua de 1 martie ce simbolizează venirea primaverii, dar şi pe cea de 8 martie, cand este sarbatoarea femeii. Poate ar trebui ca fiecare zi sa fie ziua mamei, sursa caldurii caminelor noastre, care s-a straduit sa ne ofere tot ce e mai bun si sa ne asigure un drum in viata cat mai frumos.

Arome de martisoare cu mesaje primavaratice

Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca care celebreaza venirea primaverii. In aceasta zi se ofera persoanelor de sex feminin apropiate marisoare, ca mici semne de multumire.
Luna martie s-a apropiat cu pasi repezi, primavara a batut la usa, asa ca martisoarele, simple sau din metale pretioase, au aparut deja peste tot.
Fiecare persoana se gandeste la rude, prieteni, partener, cumparand din timp simbolurile primaverii.

8 martie este o ocazie perfecta pentu a oferi cadouri celor dragi, dar mai ales o afacere care mareste profitul comerciantilor. Forfota mare a inceput din timp Vanzatorii si-au instalat tarabele aproape prin toate cartierele orasului, astfel incercad sa ofere o gama cat mai variata de martisoare pentru toate gusturile si toate buzunarele, de la simplele martisoare care costa un leu si pana la cele mai sofisticate. Multi se inghesuie din timp, in special barbatii, sa cumpere martisoare. Trifoi cu patru foi, potcoave, cosar si inima ca sa aduca noroc celor care le poarta. Comerciantii au gasit solutii chiar si pentru cei mai pretentiosi clienti: martisoarele din argint si aur.

“De ziua ta, mamico”

8 Martie este ziua in care ne sarbatorim mamele, femeile ce ne-au dat viata. Mereu ne dorim sa le putem darui femeilor pe care le iubim si le apreciem un cadou cat mai special, ceva care sa le faca sa se simta cat mai rasfatate si deosebite.
Ziua este sarbatorita de toata lumea: cei mici organizează la scoala mici serbari cu poezii si cantece, sotii nu uita sa aduca flori sotiilor, iar fiii sa-si viziteze mamele.
Sunt cateva versuri care ne-au insotit in prag de 8 martie copilaria. Cateva versuri invatate la scoala sau la gradinita dupa zile intregi de repetitie. Asteptam emotioanti sa inceapa serbarea, cu uniforma curata si doua codite cu fundite. Cadoul ce avea sa-l oferim mamei, un martisor, o floare, o felicitare sau altele pregatite cu atata migala si emotie era insotit de o poezie sau un cantecel „De ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima’, totul pentru ca surpriza sa fie reusita.
Asociaţia Internaţională pentru Ziua Mamei a luat fiinta pe 12 decembrie 1912. Originea sarbatorii este speculativa sau diferita de la stat la stat, data sarbatoririi acestei zile difera si ea de la tara la tara, insa nu asta conteaza. Important este ca s-a pastrat o traditie. Ziua mamei – celebrarea acelor fiinte care ne-au dat viata si a caror dragoste proverbiala, invinge orice obstacol si staruie chiar si dincolo de marginile vietii.

„In culori, cu gandul la tine”
Florarii n-au uitat sa se pregateasca de aceste zile. Ei stiu ca de1 si 8 martie, au vanzari foarte mari. Aproape fiecare barbat ii va cumpara partenerei sale un trandafir. De obicei, de 8 martie se vad foarte bine trandafirii si crinii imperiali dar merg bine acum si florile de primavara: frezele. Florile sunt frumos impachetate si deseori barbatii atasează cate un biletel cu o scurta declaratie de dragoste. Esta ziua in care magazinele sunt pline de barbati si care mai de care incearca sa aleaga buchetul perfect pentru jumatatea sa.

Asa cum Valentine Day nu are niciun rost daca nu iti declari dragostea, la fel este si de 8 martie. Majoritatea barbatilor cumpara felicitari cu mesaje de dragoste pentru partenere. Insa, nu e suficient. Foarte multi dintre acestia doresc sa scrie un mesaj in felicitare. Unii isi scriu singuri mesajul de dragoste, iar pentru cei lipsiti de inspiratie cu o simpla cautare pe Google pot găsi sute de mesaje de dragoste impresionante. Unii prefera insa sa deschida o carte de poezii si sa aleaga un vers din Eminescu. La restaurant sau acasa, nu conteaza, e sarbatoarea care celebreaza venirea primaverii, este ziua femeii, asa ca nu poate lipsi licoarea magică bauta la cele mai importane evenimente.

Cum a aparut acest obicei?
Primul mărţişor – o monedă
Bunicul martisorului de astazi era o monedă de aur legata cu o sfoară ce imbina două culori: rosu si alb. Copiii o purtau la gat drept amuleta aducatoare de noroc si fericire. Traditia martisorului este o mostenire dacica – in multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. La inceput, culorile folosite pentru realizarea snurului erau alb si negru: negrul reprezenta lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale si simboliza intunericul iernii, iar albul, lumina primaverii; conform legendei, negrul s-a schimbat in rosu prin sacrificiul fetei – astfel, partea rosie din martisor reprezinta sangele si sacrificiul. Fetele purtau martisorul pana cand infloreau copacii si il legau de trunchiul unui copac, iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul. Mai tarziu, margelele colorate au luat locul monedei. In anumite zone ale tarii, martisorul este purtat la incheietura mainii, toata luna martie.
Martisorul semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere vietii.